Lippmann s-a considerat tot timpul politolog. Îndrăznim să afirmăm că istoria îl va reţine în primul rând ca autorul lucrării Opinia publică, deoarece această carte reformulează subiectele abordate în termeni tranşanţi şi într-o nouă perspectivă. La începutul secolului trecut, dominante erau interpretările care plasau opinia publică într-un context cultural, principala direcţie de analiză fiind cea raţională, cu puternice influenţe iluministe. În spiritul tradiţiei anglo-saxone, Walter Lippmann schimbă unghiul de analiză şi centrează demersul pe ceea ce am putea numi influenţa opiniei publice asupra factorilor de decizie. Ce rol are acest „despot capricios“, cum nume şte Lippmann opinia publică, în luarea deciziei, în exercitarea puterii? Ce bază se poate pune pe opinia publică în procesul de conducere a societăţii moderne? Astfel, Lippmann inaugurează o nouă „linie“ de cercetare a fenomenului complex reprezentat de opinia publică.

Lippmann preciza că, „până de curând, ştiinţa politică a fost predată în colegiile noastre de parcă ziarele nu ar exista“. Şi adăuga, cu ironie: „Un fapt curios“. Remarca autorului american este profundă şi semnalează o situaţie care, din păcate, se mai menţine şi astăzi. Ziarele, opinia publică, întregul conglomerat al comunicării sociale modifică esenţial ştiinţa politică şi chiar procesul de conducere socială. Ceea ce spunea Lippmann cu 90 de ani în urmă, este astăzi confirmat de o întreagă evoluţie socială. Chiar dacă ştiinţa politică încă se mai predă ca şi când ziarele nu ar exista… – Paul DOBRESCU