Spoturile TV, jingle-urile radio, afişele, panourile gigantice şi machetele de presă au devenit unele dintre cele mai spectaculoase manifestări ale culturii contemporane; sunt sclipitoare, atrag privirea, trezesc emoţii şi dorinţe puternice, impun personaje cu care ne identificăm sau pe care le îndrăgim, ne fac să râdem cu lacrimi sau ne pun pe gânduri. Însă ceea ce vedem la televizor sau în intersecţii nu este decât produsul final, creaţia. În spate stau competenţele profesioniştilor din industrie, iar aceste competenţe vin nu numai dintr-o vastă experienţă, ci şi din ceea ce au învăţat de la alţii sau din lectura a mii de pagini de teorie, analize sau studii de caz. Dacă în Statele Unite sau în Europa occidentală această cunoaştere teoretică şi practică a fost instituţionalizată de mult, sub forma modulelor curiculare sau chiar a facultăţilor dedicate exclusiv studiului publicităţii la nivel universitar şi postuniversitar, la noi abia acum se cristalizează cursurile de acest gen, în primul rând datorită nevoii de a furniza industriei autohtone oameni care să intre în agenţii nu numai cu pasiune şi entuziasm, ci şi cu un bagaj de cunoştinţe sistematice care să le permită să parcurgă mult mai rapid etapele uceniciei.