Primul deceniu al secolului actual a debutat ca un deceniu nebun. Ţările emergente au consemnat ritmuri de înaintare care, pe fundalul crizei, au schimbat lumea în foarte puţin timp. Ponderea economică a lumii emergente în economia globală era la începutul deceniului de 38%; astăzi, este de 50%. Şi ea va creşte, grăbind apariţia unei noi realităţi politice: ascensiunea lumii emergente.

Acest deceniu nu trebuie judecat doar prin mulţimea transformărilor care au avut loc în interiorul său. El şi prefacerile care l-au impus au inaugurat tendinţe pe termen lung; de-abia cu trecerea anilor ne vom da seama că am fost contemporani cu o adevărată (r)evoluţie silenţioasă, pe care nu am perceput-o la întreaga ei dimensiune. În literatura de profil se discută dacă secolul XXI va fi tot unul american sau unul chinez, ori poate asiatic. Noi considerăm că va fi secolul lumii emergente.

Avem de-a face cu un proces comparabil cu ceea ce a însemnat căderea Zidului Berlinului şi prăbuşirea imperiului sovietic. După opinia noastră, chiar mai bogat în semnificaţii. El va contribui la reaşezarea geopolitică a lumii într-o manieră pe care este greu să ne-o reprezentăm în întregime acum.