Gilles Deleuze examinează pluralismul său filosofic în cadrul unei serii de discuţii cu Claire Parnet. Conversaţională ca ton, aceasta este cea mai atractivă şi accesibilă dintre scrierile lui Deleuze, o carte în care autorul îşi descrie formaţia filosofică, evoluţia şi relaţiile personale şi profesionale, precum şi unele dintre temele centrale ale remarcabilei sale opere.

Volumul reuneşte patru „convorbiri-eseu” dedicate unor subiecte diverse (O convorbire, ce este şi la ce foloseşte?, Despre superioritatea literaturii americane, Psihanaliză moartă analizaţi, Politici), precum şi un capitol distinct semnat de Gilles Deleuze în 1995, Actualul şi virtualul.

GILLES DELEUZE (1925–1995), scriitor, eseist şi filosof francez, autorul unei opere filosofice remarcabile atât prin noutatea şi diversitatea temelor abordate, cât şi prin largul ecou de care s-a bucurat. Dintre lucrările sale se remarcă Différence et répétition şi Logique du sens. Împreună cu Félix Guattari a mai scris Mille plateaux şi Anti-Œdipe.

CLAIRE PARNET este jurnalistă şi realizatoarea unui video-interviu cu Gilles Deleuze, intitulat L’Abécédaire de Gilles Deleuze.

„Cea mai bună introducere în filosofia deleuziană. O strălucită expunere a conceptelor şi metodologiilor lui Deleuze, a modului în care se poate gândi în formule noi pentru a elibera viaţa, oriunde ar fi ea ţinută ostatică. […] Dialoguri demonstrează cum un nou tip de revoluţie poate deveni posibil. Această ediţie include şi un eseu inedit, ultimele gânduri ale lui Deleuze, care conturează o ontologie a virtualului. ” – ERIC ALLIEZ

„Ca autor «poststructuralist», Deleuze şi-a propus dintotdeauna să filosofeze altfel, schimbând înainte de toate condiţiile materiale, fals triviale, de producţie filosofică, tipul de autor şi de suport, creând însă, în acelaşi timp, şi conceptele teoretice adecvate acestei adevărate revoluţii: teorie şi practică îngemănate, un adevărat model şi exemplu în acest sens, care a schimbat şi continuă să influenţeze modul de practicare a filosofiei. Revoluţia realizată de Deleuze, niciodată singur, este însă una în mod strategic ironică, anti-eroică sau an-eroică, dacă putem spune aşa, dat fiind că e declanşată dintr-un registru şi din nişte puncte considerate «minore» sau secundare.” – BOGDAN GHIU

Dialoguri